10
Aug

Piatra Boagzei

   Posted by: admin   in Morala Minimala

Pasul Hamus Covasna

Asa cum, uneori este indeajuns “doar” sa privesti - fara sa mergi mai departe… Tot asa, unele experiente - poti “doar” sa le… ReDai:

…………………………………………

- Sunteti romani p’aicea?

- Numa.

- Caut o cetate; tre sa fie pe Valea asta’n sus… pe dreapta.

- Acolo’i Kiatra Boagzi.

- O cetate nu’i?.. Batranii nu pomenesc nimic?

- Din Batrani stim de Kiatra Boagzi!.. Or mai vint domni ca Dvs - din Bucuresti ziceau ca’ s… Or adus aparate si le-o lasat o vreme la Piatra sa masoare ceva.

- ….’da… ce-i cu Piatra Boagzei ?

- Toti stim de ea. E o poveste lunga.

- Stau. Nu plec. Spuneti-mi-o.

- Aice traiau intr-o vreme Uriesi. De la pamantu meu in sus, spre Padure, tot era a’ Lor. Ei ne-or dat voie sa ne asezam aici. Au salas in Munte si Piatra Boagzi e ca o Poarta - de ies prin ea. O data in An, numa’ de Ei stiuta, se deschide. Atunci s’ aud cum Striga de rasuna toata Valea.

- Cum arata uriasii astia?

- Inca o data ca noi de mari,.. au femei - ele’ s mai spre un om zdravan de’al nost’… ‘da tot mari sunt ; sa’ nbraca in kiei de salbaticiuni; au arme strasnice de samana cu tzapinele; inauntru , in pesteri, lumineaza cu lampi de seu… si manca din oale de pamant.

- O fost careva Inauntru?

- Se spune c’o ‘ncercat un cioban mai curajos sa steie de veghe la Kiatra… Kiatra s-o deschis,.. I-o vazt!.. da’ de frica sa nu-l kiarda Uriesii, o fujit. I-o ramas  prinsa’n kiatra: shuba si-un kicior - de’o ramas olog saracu’…

- Pai… si… ce mananca Uriasii ?

- Intr-o vreme mancau si oameni… Da’ intr-o buna zi, o zis o femeie de-a lor catra Ei: Nu vedeti ca unu de-a lor e cat un copkil de-al nost? Lasa-ti-i si pe ei sa hie. Or sa ne aduca mancare de pe campuri… D’atunci, Le tot ducem merinde si le lasam la Kiatra Boagzi.

- Si acum Le mai lasati?

- D’ apai cum ?!

- Putem sa mergem acum, acolo?

- O sa va duca copkii miei pana acolo…

…………………………………………

- No… acolo’i.

- Unde? Aia-i Piatra Boagzei ?

- Da, aia. Pana aici mergem noi. Mai departe nu!

- De ce?

- Ne ie frica.

- Pai… Spunea-ti cand urcam… Ca voi nu credeti in astea… Ca v-au spus la scoala ca-s povesti.

- Sunt povesti… Dar mama ne-o spus… Noi ne intoarcem!

- Multumesc. Ma duc io mai departe.

…………………………………………

Am fost mai departe. Am “cercetat” Piatra Boagzei dar fara sa am Ochii Celor din Vale…

M-am urcat pe Ea si mare mi-a fost bucuria sa gasesc ce cautam defapt - Cetatea.

Am stat o vreme in Kisc, pe Cetate… Imi aminteam de Ciobanul care ma invatase in Tataru’ sa “ascult brazii”… Imi zicea ca atunci cand nu-i tzipenie… si dintr-o data s’aude vantu’ n brazi… Ala-i Semn de la Morti.

De data asta… era Doar Liniste.

………………………………………..

- Am fost. Am Vazut-O. Va Multumesc.

- No… bine.  Si ce-o sa faceti acuma?

- Am sa scriu despre locurile astea… si despre Piatra Boagzei.

- Au mai fost oameni mari p’aici… or zis si ei ca o sa scrie. Io n-am vazt nik pana acuma… si nici n-am auzit.

- Am zis ca scriu… Scriu!

-Dumnezau si Sfantu’ Soare sa ne vaza… si pazasca de tot Rau’. Te mai intorci p’aice?

- Mai!..

…………………………………………

Am plecat din Valea Mare - Covasna, dintre romani, cu inima grea.  Era in Octombrie 2007.

Piatra Boagzei

Vlad Totoianu

This entry was posted on Wednesday, August 10th, 2011 at 12:43 pm and is filed under Morala Minimala. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed at this time.